inca o data

Din intamplare azi am ajuns din nou pe blogul asta. Un comentariu spam m-a facut sa-mi aduc aminte de ce l-am creat si cum eram atunci...

A trecut aproape un an de cand nu am mai postat nimic, nici macar un banc sau ceva amuzant. A trecut aproape un an de cand am ajuns inapoi acasa, si blogul si-a pierdut ratiunea de a fi, un jurnal online al experientei mele Erasmus.

Acum as mai incerca inca o data. Poate merge. Daca nu merge, voi incerca poate si a doua oara, peste inca un an, sau cine stie cand.

Pana una alta... Cum reusim mereu sa ranim oamenii care ne iubesc? Dar mai ales, de ce nu putem iubi un om care ne iubeste atat de tare incat ne vede perfecti? De ce, cand tot ce ne dorim e sa fim iubiti?

Acum, tu imi spui ca sunt perfecta, ca nu ar trebui sa ma schimb. Inainte, mi-ai aratat ca ma iubesti. Iar eu... Eu nu simt decat multumirea ca ma iubeste cineva, si nevoia sa iti spun ca eu fug, totusi, dupa altul. Altul care poate nici nu ma vede, care poate nu o sa ma vada vreodata...

Incepe sa nu mai fie duminica seara, deja se crapa de ziua, mai e un pic si se face luni... Pentru ca asa merge timpul, oricat am vrea sa-l oprim, sau sa-l intoarcem macar un pic...