mi-s ochii la mainile tale...

mi-e bine, adica mi-e jale...

mi-e dor. nu stiam cum e sa te sfasii de dor, credeam ca stiu... acum stiu cum e sa vezi in fata ochilor o singura imagine, sa ai impresia unei perfectiuni pe care crezi ca nu o sa o mai gasesti niciodata, in nimeni...

m-am saturat sa nu stiu. as vrea sa stiu ce se intampla, as vrea sa stiu ce faci, de ce razi, de ce te doare, cine te doare, daca te dor eu, daca te dor ele, sau numai ea. mai ales, as vrea sa stii cat ma dori tu, doar fiind, doar fiindca o clipa ai fost de nemasurat, la fel ca timpul...

ma gandesc de ce nu pot sa plang din cauza ta... poate pentru ca stiu, cumva, ca exista inca o legatura, ca e ceva acolo care nu ma lasa sa opresc totul, sa ma rup de niste timpi in care am vazut fericirea jucandu-se in jurul meu...

mi-s umezi ochii, domnule...