Cu 25 de zile inainte EA nu stie decat sa ma puna pe jar. Sa ma faca sa nu ma mai gandesc la altceva, altcineva. Sa ma faca sa am in permanenta un zambet tamp pe fata cand apare imaginea lui in mintea mea. Sa ma faca sa nu stiu ce o sa fie, daca o sa fie, cum o sa fie. Si acum si acolo. Si sa ma faca sa ma sperii ca nu o sa fie, sa ma resemnez si apoi sa sper iar. Si sa zambesc iara tamp.
Si mai stie sa-mi arate ca EA, VIATA poate sa iti dea una dupa cap ca sa te trezesti, sa deschizi ochii si sa vezi ca se intampla ceva ce nu credeai ca o sa se intample vreodata, si ca daca se intampla nu e asa de grav, si daca e asa de grav e pentru ca asa trebuie.
Iar nu am bani, iar nu stiu ce o sa se intample cu mine peste 20 de zile, poate 21... Poate o sa fie bine, poate nu. Poate o sa fie el, poate altul. Poate eu o sa ma obisnuiesc doar, sau poate o sa inceapa sa-mi placa. Si mai ales poate o sa inceapa sa ma placa....
Era cel mai putin potrivit moment sa se schimbe lumea, si s-a schimbat. Si m-am schimbat eu. Si exact cand sa ma obisnuiesc eu cu mine, trebuie sa ma obisnuiesc cu alta lume. Care nu e a mea, si care poate o sa-mi fie draga.
hai... hai sa mergem impreuna, una langa alta, ca sa nu ma mai poti lovi pe la spate....
